pentru gând

ea-şi săruta genunchiul. rezemată de pat, fredona un fel de cântec de-al ei pe una din simfoniile lui Bach, care de ceva vreme era pe repeat ...

cana de ceai aşezată pe noptieră, răvăşea parcă întregul miros al încăperii. fereastra mare şi albă era încă deschisă. aerul rece îi înfrigura pielea goală. multă în această seară.

colţul gurii, din când în când, trimitea razii pe chip ce se sfârşeau în mici muşcături a cărnoaselor ei buze.

cu câteva momente în urmă îşi dăruia şi îi dăruia, pentru gând, aşternutul, acelui ce de zile întregi o prea-plictisea cu ascultatul unei anumite muzici.

fiind, îşi repeta cercuri prin roşcatul ei par.